Clinică.ro
Strungăreața, denumită medical diastemă, reprezintă spațiul vizibil dintre doi dinți alăturați. Aceasta poate apărea în orice zonă a arcadelor dentare, însă este observată cel mai frecvent între incisivii centrali superiori. Diastema poate fi întâlnită atât la copii, cât și la adulți.
În cazul copiilor cu dinți temporari, spațiile interdentare sunt adesea normale și pot avea chiar un rol important în dezvoltarea danturii permanente. Pe măsură ce erup dinții definitivi, strungăreața se poate închide fără tratament. Dacă spațiul se păstrează după finalizarea erupției dentare, este recomandată o evaluare stomatologică.
Diastema nu este întotdeauna o problemă medicală. Pentru unele persoane, aceasta reprezintă o particularitate estetică apreciată. Tratamentul devine necesar atunci când spațiul este asociat cu probleme de ocluzie, afecțiuni gingivale sau nemulțumiri legate de aspectul zâmbetului.
Principalele cauze ale apariției strungăreței
Una dintre cauzele frecvente este diferența dintre dimensiunea dinților și cea a osului maxilar. Atunci când dinții sunt prea mici în raport cu arcada, între ei pot rămâne spații vizibile. Diastema poate apărea și în cazul lipsei congenitale a unuia sau mai multor dinți, situație cunoscută sub denumirea de hipodonție.
O altă cauză posibilă este frenul labial superior, banda de țesut care leagă buza de gingie. Dacă acesta este gros sau inserat prea jos între incisivi, poate împiedica apropierea dinților.
Printre factorii favorizanți se mai numără prezența unui dinte supranumerar, împingerea limbii între dinți, sugerea degetului în copilărie și anumite particularități ale ocluziei. La adulți, apariția sau accentuarea spațiilor poate indica și o problemă parodontală. Pierderea suportului osos și mobilitatea dentară pot determina deplasarea treptată a dinților.
Cum este stabilit diagnosticul
Diagnosticul începe cu un consult stomatologic. Medicul examinează poziția dinților, dimensiunea spațiului, frenul labial, gingiile și modul în care arcadele se întâlnesc în timpul mușcăturii.
În anumite cazuri sunt necesare radiografii, fotografii dentare sau o scanare intraorală digitală. Aceste investigații pot evidenția dinți incluși, formațiuni supranumerare, lipsa unor muguri dentari ori pierderea osului din jurul dinților.
Identificarea cauzei este esențială, deoarece simpla închidere a spațiului nu garantează un rezultat stabil. Tratamentul trebuie să corecteze, pe cât posibil, factorul care a dus la apariția diastemei.
Tratamentul ortodontic pentru diastemă
Aparatul dentar fix sau gutierele transparente pot deplasa treptat dinții și pot închide spațiul dintre ei. Alegerea metodei depinde de dimensiunea diastemei, poziția celorlalți dinți și vârsta pacientului.
În cazul în care lipsesc dinți, medicul ortodont poate închide spațiile sau le poate redistribui pentru realizarea ulterioară a unor punți, implanturi ori alte restaurări protetice. Implanturile nu sunt recomandate pacienților care se află încă în perioada de creștere.
Fațete, bonding dentar și frenectomie
Pentru spațiile reduse, medicul poate recomanda bonding dentar cu rășină compozită. Materialul este aplicat pe suprafața dinților pentru a modifica forma și a reduce distanța dintre ei. Fațetele ceramice pot fi o opțiune pentru pacienții care doresc și îmbunătățirea culorii sau formei dinților.
Dacă frenul labial contribuie la menținerea spațiului, poate fi indicată frenectomia. Procedura nu este recomandată automat tuturor pacienților cu diastemă, ci numai după evaluarea medicului ortodont și a chirurgului.
Atunci când cauza este boala parodontală, tratamentul gingiilor trebuie realizat înaintea corectării estetice sau ortodontice. Alegerea soluției potrivite se face individual, după analizarea sănătății orale și a rezultatului dorit.
