Clinică.ro
Frenul lingual scurt, cunoscut în termeni medicali drept ankiloglosie, este o afecțiune congenitală în care frenul (banda subțire de țesut care leagă partea inferioară a limbii de podeaua gurii) este prea scurt, gros sau tensionat. Această condiție poate restricționa mișcarea normală a limbii, afectând vorbirea, alăptarea, masticația și chiar igiena orală.
Deși este observată mai frecvent la nou-născuți și copii mici, ankiloglosia poate trece neobservată până la vârsta adultă, unde pot apărea dificultăți de vorbire sau disconfort în timpul meselor. Identificarea și tratarea corectă a acestei probleme pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții pacientului.
Cum se recunoaște frenul lingual scurt?
Un fren lingual normal permite limbii să se miște liber în toate direcțiile – în sus, în față, lateral – esențial pentru funcții precum suptul, vorbitul, mestecatul și înghițirea.
În cazul ankiloglosiei, mișcarea limbii este limitată. La sugari, acest lucru se observă prin dificultăți de alăptare, slaba prindere a sânului, refuzul alimentației sau iritabilitate. La copiii mai mari și adulți, semnele includ:
- dificultăți în pronunția anumitor sunete (în special „l”, „r”, „t”, „d”);
- imposibilitatea de a scoate limba dincolo de buze;
- aspect de „limbă în formă de inimă” atunci când este ridicată;
- probleme de masticație sau înghițire;
- acumulare de resturi alimentare sub limbă;
- dificultăți în menținerea unei igiene orale adecvate.
Frenul lingual scurt este clasificat în funcție de severitate, astfel:
- Gradul I (ușor): mobilitate redusă a vârfului limbii, dar cu impact minim asupra funcționalității.
- Gradul II (moderat): mișcări limitate, pronunție afectată.
- Gradul III (sever): limbaj afectat serios, dificultăți la alimentație.
- Gradul IV (complet): limba este aproape complet imobilizată.
Tratamentul frenului lingual scurt
Tratamentul variază în funcție de severitatea cazului și de vârsta pacientului. În unele situații, terapia logopedică este suficientă, în timp ce în altele este necesară o intervenție chirurgicală.
1. Frenectomia
Este o procedură simplă și rapidă, realizată cu bisturiu sau laser, în care frenul este secționat pentru a elibera limba. La sugari, se poate efectua chiar fără anestezie generală și vindecarea este rapidă.
2. Frenuloplastia
Aceasta este o intervenție mai complexă, folosită în cazuri severe sau recidivante, și presupune remodelarea frenului pentru a asigura o mobilitate optimă.
3. Terapia logopedică
După intervenție, mulți pacienți – în special copiii – au nevoie de ședințe de logopedie pentru a învăța să articuleze corect anumite sunete și pentru a-și adapta noile mișcări ale limbii.
De ce este importantă tratarea ankiloglosiei?
Lăsată netratată, ankiloglosia poate afecta dezvoltarea limbajului, poate duce la frustrări sociale în copilărie sau dificultăți de relaționare la vârsta adultă. În plus, poate influența negativ respirația, masticația și igiena orală, crescând riscul de carii și afecțiuni parodontale.
Intervenția timpurie, în special în perioada copilăriei, poate preveni aceste complicații. Dacă există suspiciuni privind o mobilitate redusă a limbii, o consultație la medicul stomatolog pediatru sau la un specialist ORL este esențială pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.
